"Mi-am inchis telefonul. Degeaba ma suni. Il deschid foarte rar; si te anunta ca nu am raport la apelurile pierdute. Il deschid ca sa sun eu pe cineva, dupa care il inchid la loc. Stii ce m-am gandit? Daca chiar ai nevoie de mine si daca chiar este important, ma vei gasi. Dar de ce l-am inchis? Motive sunt multe; de exemplu, stii ce sunt prietenii? Prietenii sunt oameni care te suna pur si simplu, care te cauta, pentru ca apoi sa se vada cu tine fara nici o intentie secundara. Fara nici un business, avantaj sau ratiune economica. De fapt, l-am inchis pentru ca vreau sa ma cauti. Vreau sa ma suni si sa vezi ca nu raspund, sa te ingrijorezi si astfel sa incerci sa dai de mine; sa simt in vocea ta emotia, frustrarea, nervozitatea si recunostinta reintalnirii noastre. In al doilea rand, l-am inchis pentru ca m-am saturat sa fiu perfect. Nu mai vreau sa raspund la orice ora din zi si din noapte la telefonul oricui, nu mai vreau sa dau call back nici unui numar necunoscut spunand 'buna ziua, am fost sunat de pe acest numar, cu cine vorbesc?'. Am obosit sa nu intarzii la nici o intalnire, sa-mi fac treaba intotdeauna, sa fiu profesionist, am obosit pentru ca nu vad vreun rost al eforturilor mele. Cineva mai intelept ar putea sa-mi spuna: 'nu faci asta pentru ei, faci asta pentru tine, in fond'. si eu i-as raspunde: 'Da, stiu. Da' de ce sa vin eu primul la intalniri care nu au loc? De ce sa pregatesc materiale care nu sunt citite? De ce sa nu devin si eu indiferent, plictisit si neserios?' Aleg o alta viata, paralela, relaxata, in care nu dau doi bani pe nimeni. Asa ca nu ma mai cauta, nu ma mai suna; dar te rog mult, mult de tot, incearca totusi sa ma gasesti." >>Andrei Gheorghe<<